AMORAL.
-soptea tot in timp ce trupul vibra de placerea autosugestionata.
Evita priviri si asculta valurile ce se spargeau usor nepasator de mal.
Cu teama si ezitare, cantarea fiecare miscare realizand ca depinde de ea. Parea sa stie tot si sa ii fie frica de rasaritul care ar fi putut-o surprinde goala. Goala la propriu si la figurat. Ura sentimentul de goliciune; avea cosmaruri despre asta si convulsiile cumplite nu ii dadeau pace gandindu-se cum ar fi sa ramana fara ea insasi. Isi visase spiritul departandu-se de trup care umbla gol, gol fara haine fara conventiile normale, cu aerul acela superior pe care numai prostii sau consumatii il au.
Macar stia sa se imbrace cand era timpul fara sa devina ieftina sau insistenta. Stii, pentru un moment ea era fata in care iti gaseai placerea, dupa care reveneai in lumea ta, a pseudo-principiilor, a mizeriei pe care nici macar ochii ei ofiliti nu puteau sa le mai suporte.
Mai trist este ca te zgariai in nisipul din parul ei si nu iti dadeai seama, credeai ca este acolo din lipsa pieptenelui, prostule. Era acolo pentru ca voia sa mori sufocat in ea. Da, sa mori inghitind tot nisipul de pe plaja patat de urina necunoscutilor. De-aia nu se pieptana, se amagea doar. Acum voia doar sa scape de sila pe care i-o provoci.
Hai pa, ieftinule!

Maine

-Hai, stii ce ma gandeam astazi, hai sa plecam!
-Unde ma' sa plecam?
-Nu stiu unde, inchidem ochii si dam cu banul, om vedea noi!
- La naiba tre' sa invat de carnet, tu ai teze de dat, de unde bani..chestiile de genul asta trebuie planificate..
-Nu, nu mai vreau planuri, niciodata nu imi ies, nu mai stii?promisesem ceva...era un plan..nu a iesit, nu mai vreau, hai acum. Ne luam ghiozdanul si aia e, plecam departe.
-Iar alergi in iluzii? ia revino-ti ca maine te asculta la info.
-Nu ma asculta. O sa ma scoata la tabla si eu am sa ii arunc un pumn de nisip in ochi si o sa vada cat de sarat e si atunci o sa imi zambeasca si o sa faca baloane de sapun in care or sa stea visele noastre.
-Hai ca deja aberezi, du-te si invata si lasa-ma sa citesc legislatia ca parca vad ca pic sala cu baloanele tale de sapun.
-Bine, ma duc sa miros poze, sa vad ecoul marii si sa ma zgarii in saratul ei.

stii?

"stii cum e sa urasti pe cineva pe care ai iubit atat de mult? sau sa le simti pe amandoua in acelasi timp?"
pai cum as putea sa stiu daca am iubit in primul rand?are iubirea unitate de masura?pot sa o compar in picoIubi cu nanoIubi?care e diferenta dintre iubire si ura?pot sa iubesc pe cineva care imi provoaca scarba sau pot sa urasc pe cineva pe care il asez grijuliu pe piedestal? iubesti cu hipotalamusul sau cu inima?ce doare in capul pieptului cand incepi sa urasti?

"hai ma, A-PRIN-DE lumina si da drumul la robinet."

curgea si la mine numai rugina pana cand a venit instalatorul si mi-a spus ca de fapt sita era ruginita, teava nu avea nici pe dracu'.

in momentul ala il uram si il iubeam simultan.

EKG

Ti-ai inghitit cuvintele si ai crezut ca nu o sa te ineci.
Uite ca ti-au ramas in esofag si te-ai sufocat in amplitudinea lor.

Ce credeai, ca totul vibreaza?

Acum esti una dintre multele praguri tocite de propriile pareri si esenta ti s-a dus demult. Haide zi ceva, resusciteaza o amintire si fa-o rosie. Stinge tigara si roteste-o incet in scrumiera apoi apasa violent in mijloc pe taciunele ala mic ramas arzand. Aprinde-ti alta si savureaza, poate ii gasesti rostul.

Nu astepta sa o stinga el, nu o sa stie.

Orice numar adaugat la infinit da tot infinit.

Oricare Paulo nu schimba semnul.

Venise toamna iarasi. Sufletul Ariei se umpluse de ceva-ul care o schimbase. Soarele cadea din ce in ce mai devreme , cateodata uita chiar sa rasara.Pentru ea, rasaritul era nimic, apusul era tot. Reflecta sau nu.
Fuma sau nu.
Uita sau nu.
Isi amintea sau nu.
Retraia sau nu.
Zambea, dar nu.
Scotea umbrela mereu crezand ca ploaia ii face rau.Uita...

Da.
Povestea cu Paulo parea a fi demult istorie. Aria isi concentrase atentia asupra schimbarii sale launtrice, incercand sa caute in ea ceea ce nu gasea in altii. Venise vremea ei sa supuna la tortura si ii placea.Avea puterea de selectie, seria de oportunitati pe care si-o dorise din totdeauna. Acum detinea momentul de celebritate pe care si-l dorise cu ardoare de mica. Isi reintrase in mana acaparand cu delicatete cateva franturi de clipe, ore, vieti.
Exact cum isi dorea; sa fie totul , eternul , absolutul pentru o scanteie de timp.
Avea curaj, isi intindea aripile cat de sus putea neavand vreo asteptare de la extern. Asa stia ca se implinesc cele mai mari dorinte, fara planuri sau asteptari, fara aniversari sau conversatii lungi frante in obisnuitul "adio!".

[...]

Apoi si-a dat seama ca a fost proasta. Fara sa evite , fara sa se autocritice isi continua acelasi drum pavat de greseli stiind ca undeva, acesta se va asfalta pe placul ei.