Da.
Povestea cu Paulo parea a fi demult istorie. Aria isi concentrase atentia asupra schimbarii sale launtrice, incercand sa caute in ea ceea ce nu gasea in altii. Venise vremea ei sa supuna la tortura si ii placea.Avea puterea de selectie, seria de oportunitati pe care si-o dorise din totdeauna. Acum detinea momentul de celebritate pe care si-l dorise cu ardoare de mica. Isi reintrase in mana acaparand cu delicatete cateva franturi de clipe, ore, vieti.
Exact cum isi dorea; sa fie totul , eternul , absolutul pentru o scanteie de timp.
Avea curaj, isi intindea aripile cat de sus putea neavand vreo asteptare de la extern. Asa stia ca se implinesc cele mai mari dorinte, fara planuri sau asteptari, fara aniversari sau conversatii lungi frante in obisnuitul "adio!".

[...]

Apoi si-a dat seama ca a fost proasta. Fara sa evite , fara sa se autocritice isi continua acelasi drum pavat de greseli stiind ca undeva, acesta se va asfalta pe placul ei.