EKG

Ti-ai inghitit cuvintele si ai crezut ca nu o sa te ineci.
Uite ca ti-au ramas in esofag si te-ai sufocat in amplitudinea lor.

Ce credeai, ca totul vibreaza?

Acum esti una dintre multele praguri tocite de propriile pareri si esenta ti s-a dus demult. Haide zi ceva, resusciteaza o amintire si fa-o rosie. Stinge tigara si roteste-o incet in scrumiera apoi apasa violent in mijloc pe taciunele ala mic ramas arzand. Aprinde-ti alta si savureaza, poate ii gasesti rostul.

Nu astepta sa o stinga el, nu o sa stie.

Orice numar adaugat la infinit da tot infinit.

Oricare Paulo nu schimba semnul.

Venise toamna iarasi. Sufletul Ariei se umpluse de ceva-ul care o schimbase. Soarele cadea din ce in ce mai devreme , cateodata uita chiar sa rasara.Pentru ea, rasaritul era nimic, apusul era tot. Reflecta sau nu.
Fuma sau nu.
Uita sau nu.
Isi amintea sau nu.
Retraia sau nu.
Zambea, dar nu.
Scotea umbrela mereu crezand ca ploaia ii face rau.Uita...

Da.
Povestea cu Paulo parea a fi demult istorie. Aria isi concentrase atentia asupra schimbarii sale launtrice, incercand sa caute in ea ceea ce nu gasea in altii. Venise vremea ei sa supuna la tortura si ii placea.Avea puterea de selectie, seria de oportunitati pe care si-o dorise din totdeauna. Acum detinea momentul de celebritate pe care si-l dorise cu ardoare de mica. Isi reintrase in mana acaparand cu delicatete cateva franturi de clipe, ore, vieti.
Exact cum isi dorea; sa fie totul , eternul , absolutul pentru o scanteie de timp.
Avea curaj, isi intindea aripile cat de sus putea neavand vreo asteptare de la extern. Asa stia ca se implinesc cele mai mari dorinte, fara planuri sau asteptari, fara aniversari sau conversatii lungi frante in obisnuitul "adio!".

[...]

Apoi si-a dat seama ca a fost proasta. Fara sa evite , fara sa se autocritice isi continua acelasi drum pavat de greseli stiind ca undeva, acesta se va asfalta pe placul ei.

Se cam plictisise de Ea, Aria. De ea, de frustrari, de neimpliniri, de cuvinte si de jazz.
Ar fi vrut sa deruleze banda intr-un viitor normal.
Bine, stiam ca mintea atunci cand vorbea de doleante ale normalului. Stiai si tu asta. Dar ea continua sa caute ceva ce stia ca niciodata nu o va satisface pe deplin. Idila se terminase, Paulo era apus, fugise cu o norvegianca destul de seaca. Desigur, pe ea nu o mai interesa, nici macar ca fapt divers. Obtinuse ce isi dorise si acum isi cauta echilibrul pierdut, sters de ploaie, regasit si pierdut iarasi.

Marea parea o varianta.

Sa fuga?Sa stea?Sa isi joace cartile cu entuziasmul nespecific?Sa intrebe?Sa uite?
Gandea. Somnul ii devenise prelungirea nedorita a gandirii.Gandea obsesiv si repetitiv, fara sa incerce sa iasa din patratul constiintei.

Saraca Aria, mai bine dormi, puiule!

Sfarsit si inceput de lume

Astazi a plouat.
Ulterior Aria a aflat ca cineva alergase dupa ea cu o umbrela mai mare, cea crem, care adaposteste doua persoane lejer. Stiuse. Probabil de aceea grabise pasul, infrigurata avantandu-se in potopul apocaliptic.HAHA. Nu prea intelegea de ce privirile celorlalti stateau atintite asupra parpalacului ei de poliester lungut, ce ii acoperea jumatate din pulpe pana ce vantul batea iarasi.Nu o prea interesa, voia doar sa ajunga in statie si sa stranga umbrela. Intentionat, neintentionat, calca in baltile in care grindina inca nu se topise.Doar rimelul se scurgea pe spatele obrazului catifelat de fond de ten. Nu era de la lacrimi, asta ai fi crezut nu?Era de la ploaie si de la bucatica de gheata care se topise in ea.Vijelios, intens, cenusiu, ud si patrunzator calca nepasator. Ajunsese in fata locului,nu conteaza ce loc voia Aria doar ca ajunse acolo unde trebuia.Fum, tutun si abur dens al povestii ei apuse ii ingrosa privirea si zambea metodic cu acelasi aer de superioritate.
Muzica ieftina, povestiri de zile gri si cam tot ceea ce isi dorea Aria.Fusese candva acolo cu o strangere de inima, fiecare colt avea o amintire pe care ea o pastra acolo cu indiferenta.Parea puternica, parea? Chiar era, si cealalta o privea susceptibila la resursa asta imediata de autoconservare. Aria arata foarte bine, de fapt cum arata de obicei doar ca de data asta era in stare sa asculte, sa zambeasca sa empatizeze.

Cateva ore mai tarziu.

Soarele rasarise, uscase tot in urma-balti, dare de grindina-tot.
Durerea celeilalte era tot acolo, ea era doar nepasatoare.

Restart

May all the great memories govern upon the less sunny days.

Cheers!

To a new beginning, to a stronger evolution, to an old but at the same time a new me.


May all the love songs be heard by those who have ears for them and all the words be spoken by those who speak truly.