Pentru un moment isi dorea totul. Totul in esenta sa. Din punctul de unde incepea, pana in punctul in care se incheia, strabatand infiorat axa timpului.
Totul, de la minus infinit pana la apogeul in care nu ar mai fi gasit decat cuvantul. Ar fi vrut sa rupa haine, bariere si sa se invarta in caruselul propriei constiinte. Sa planeze in certitudine ura, la fel ca si literele aruncate in vant ce nu sangerau niciodata. Ai inteles?NI-CIO-DA-TA.
Ar fi vrut sa simetrizeze, sa cripteze, dar instrumentele matematice nu fusesera niciodata de vanzare pe taraba pietii sale de vise. De altfel, nici nu i-ar fi placut cine stie ce sa pozeze in autodidact convins.
Ce frumos ar fi fost ca macar pentru o clipa sa uite de punctul mort si sa isi ia avant. Un avant de racheta frumos desenata ,de pe copertile unei reviste pentru copii. Dar timpul murea. Inefabil,inexorabil,inimaginabil, intrus al imaginatiei sale pentru care cascadele de zambete declansau razboi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ma faci sa plang.
Trimiteți un comentariu